Rolul principal al unui silicagel (agent deshidratant) in fabricarea unui vitraj izolant este acela de a obtine o adsorbtie selectiva a umiditatii blocate in mod inevitabil in interiorul unitatii de geam (IGU) in timpul producerii acesteia. Cantitatea de umiditate depinde de valoarea umiditatii relative la momentul etansarii unitatii de vitraj izolant, drept pentru care aceasta variaza de la o unitate la alta. Pe toata durata de utilizare a unitatii de geam, umiditatea patrunde prin marginea etansanta care fixeaza si uneste cele doua panouri din sticla. Aceasta este cunoscuta sub denumirea de „Rata de Transmitere a Vaporilor de Umiditate sau MVTR. Agentul deshidratant mai are rolul si de a adsorbi aceasta umiditate pe intreaga durata de viata a unitatii.

UN SILICAGEL DE CALITATE SUPERIOARA TREBUIE SA PREZINTE URMATOARELE PROPRIETATI PENTRU A VA ASIGURA CA UNITATEA DVS. ETANSATA RAMANE FUNCTIONALA SI DUPA EXPIRAREA PERIOADEI DE GARANTIE ACORDATA DE PRODUCATOR:

1) DIMENSIUNEA OMOGENA A GRANULELOR, DE 3 ANGSTROMI (3A)
Agentii deshidratanti 3A sunt ideali pentru fabricarea de unitati de geam termoizolant, datorita faptului ca dimensiunea porilor permite doar adsorbtia selectiva a vaporilor de apa si nu si a celorlalte gaze blocate in interiorul unitatii etansate. Agentii deshidratanti sunt disponibili sub forma de granule de dimensiuni diferite, de ex. 3A, 4A si 10A. Un silicagel de calitate inferioara poate fi format dintr-un amestec de granule de dimensiuni Angstrom diferite, care pot parea identice daca sunt privite doar cu ochiul liber. In consecinta, un silicagel de calitate inferioara va adsorbi intotdeauna gazele (de ex. argonul) din interiorul unitatii etansate, spre deosebire de un silicagel superior, care adsoarbe doar vaporii de umiditate proveniti din apa. In acest fel, agentul deshidratant va provoca deteriorarea prematura a unitatii de vitraj izolant.

2) PERFORMANTA RIDICATA DELTA-T
Un silicagel activ genereaza caldura atunci cand intra in contact cu umiditatea. Regula de aur spune ca o sita, cu cat este mai activa, cu atat va genera mai multa căldura.
Un test Delta-T masoara aceasta crestere a temperaturii. Pentru a realiza un test corect, vor fi utilizate cantitati egale de silicagel si de apa. Teste comparative între agenti deshidratanti diferiti vor fi realizate la aceeasi temperatura, in aceleasi conditii si folosind aceleasi cantitati de apa si de agent deshidratant. O crestere a temperaturii cu 25C sau mai mare indica o sita moleculara activa.
Notă: Sitele moleculare pot fi fabricate in asa fel încat sa genereze rezultate extrem de bune la testul Delta-T, cand de fapt capacitatea acestora de retinere a umiditatii este foarte mica. Din acest motiv, recomandam ca acest test sa fie tratat ca unul orientativ si nu ca unul decisiv.

3) CONTINUTUL FOARTE SCAZUT AL UMIDITATII INITIALE (MAI MIC DE 2%)
Un silicagel trebuie sa aiba un continut scazut al umiditatii initiale mai mic de 2%. S-a demonstrat ca unii agenti deshidratanti mai slabi au un continut al umiditatii initiale intre 5% si 10% (continutul de umiditate existent in momentul deschiderii recipientului de depozitare etans inaintea fabricatiei). Un agent deshidratant adsoarbe 1% din capacitatea acestuia pe an, in functie de MVTR al sistemului de etansare. Prin urmare, un silicagel pre-incarcat cu o umiditate de 5% - 10% va avea o durata redusa de viata, de aproximativ 5 - 10 ani, in interiorul unei unitati.

4) CAPACITATEA DE ADSORBTIE A UMIDITATII – INTRE 10% SI 20%
Un silicagel de calitate superioara are capacitatea de a adsorbi intre 18% si 24% din umiditate in momentul in care acesta este etansat in interiorul unei unitati de vitraj izolant, pentru a va asigura ca acesta este suficient de activ pentru a-si indeplini rolul. Unii agenti deshidratanti de calitate mai scazuta au o capacitate totala de retinere a umiditatii mai joasa, de aproximativ 12% la 10% umiditate relativa. Este stiut faptul ca, un agent deshidratant adsoarbe 1% din capacitatea acestuia pe an, in functie de MVTR al sistemului de etansare.

5) CONTINUTUL SCAZUT DE PRAF
Agentii deshidratanti de calitate inferioara au granule de dimensiuni eterogene, din cauza formarii prafului sau a pulberii (in urma zdrobirii granulelor in timpul transportului). Acest praf poate duce la blocarea utilajelor de umplere cu agent deshidratant, dar si aparitia problemelor la sigilarea unitatii de geam. De asemenea, acesta poate trece prin orificiile de evacuare ale baghetei distantier si poate patrunde in unitatea etansata, provocand deteriorarea prematura a acesteia. Multi producatori nu separa granulele mici deteriorate (denumite fractiuni fine) prin intermediul unui sistem de filtrare – ci le lasa inauntru, in loc sa le arunce. Acestea pot reprezenta pana la 20% din masa bruta a agentului deshidratant.